Realism magic

Realismul magic – termen inițial asociat cu un curent post-expresionist în pictură identificat de Franz Roh, a devenit faimos în literatură datorită modului în care îmbină realul cu elemente supranaturale sau fantastice într-un mod aparent firesc. În literatura sud-americană, scriitori ca Jorge Luis Borges, Gabriel García Márquez, și Isabel Allende au popularizat acest stil, creând lumi în care realitatea cotidiană și elementele miraculoase coexistă fără contradicții evidente, provocând cititorul să reconsidere noțiunile de normal și posibil.

În literatura universală, realismul magic a fost adoptat și adaptat de autori din diverse culturi, precum Günter Grass în Germania sau John Fowles în Anglia. În România, scriitori ca Fănuș Neagu și Eugen Barbu au explorat realismul magic în contextul specific românesc, oferind perspective unice asupra istoriei și culturii locale. Această tehnică literară permite explorarea profundă a condiției umane, intersectând realul cu fabulosul pentru a arăta complexitatea și stranietatea vieții. Cu toate acestea, în generațiile mai recente, realismul magic a fost criticat pentru că a devenit o simplă tehnică literară, cu unii comentatori sugerând că nu mai produce opere de anvergura celor ale lui Gabriel García Márquez sau Julio Cortazar. Cu toate acestea, influența sa rămâne semnificativă în literatura contemporană, continuând să inspire scriitori și să fascineze cititori din întreaga lume. În România se disting: George Cornilă, Cosmin Perța, Doina Ruști etc.